A treia iesire... si cred ca de acum nu voi mai tine minte numarul

In sfirsit, in aceasta primavara, m-am mutat cu asociatia linga casa. Acum, sper, ca voi putea iesi mai des la o vinatoare. Sper sa gasesc si aici niste vinatori de la care sa mai am ce invata.
So... ora 4.30 imi suna ceasul. Il inchid repede... ma uit la sotie... nu s-a trezit...uff... cobor din pat, ma imbrac repede, imi iau punga de mincare din frigider, iau rucsacul si pusca, si ies usor pe usa. Pornesc masinuta - din prima - si o las sa se incalzesca (e Dacie 1310, ce sa fac, e usor de intretinut)- cind imi aduc aminte ca sunt in tenisi, iar cizmele sunt sus. Las masina mergind si fug sus. Iau cizmele, moment in care agat cu ele niste gunoaie care cad si fac un zgomot infernal... liniste... nu s-a trezit. Ies si fug la masina... deoarece facusem gresala sa las masina deschisa unde era arma, acte si munitie.. :((. Dar norocul meu e 4.50 dimineata... nu e nici dracu pe strada.
Pornesc spre colegul meu cu a carui masina aveam sa facem marele drum spre fondul de vinatoare, undeva prin Teleorman.
Suntem trei... doi vinatori si un pasionat de offroad. Pe la 7-7.30 ajungem si intram cu masina pe aratura. Se preconizeaza o vreme superba - cu toate ca se zvonea ca vor fi -7 grade si e posibil sa ninga - incepe sa se lumineze, iar in stinga si in dreapta soselei se desfasoara terenuri agricole (unele arate, altele cu buruieni... depindea doar de proprietar) cit vedeai cu ochii.
Ne uitam pe partea dreapta... ne uitam pe stinga... unde sa ne ducem... hai sa o luam in dreapta. Paul (soferul) atita astepta... trage de volan si o ia la dreapta direct din locul unde eram prin aratura... :)... masina a tinut.
Intram puternic in teren pina la un fost canal de irigatii unde coborim. Ne punem cizmele, incarcam armele, luam munitie suplimentara la noi, un sandvich (sa-l maninc pe drum pina ajungem la o latura mai mare cu miriste) si plecam.
Acum voi face o paranteza, deoarece nu trebuie sa uit, ca la aceasta iesire mi-am pierdut pumnalul meu favorit, primit cadou la 14 ani... :(( Nu stiu de ce l-am luat cu mine. L-am avut la briu, prins cu o curelusa care am avut ghinionul sa se rupa ... nu se stie cind, pe parcursul zilei de vinatoare. Imi venea sa pling de ciuda. Am pierdut cel mai bun cutit pe care l-am vazut si avut vreodata. Si doar ca sa ma dau mare... de ce sa nu recunosc... sa arat mai cool
Asaaaaa.... :) Si am inceput sa mergem pe aratura. Si mergem, si mergem... catelul care era cu noi (o corcitura de brac sirmos cu brac cu par scurt) foarte tinar zburda cu o energie frenetica peste tot. Si e adevarat... a scos vinat, a facut aret... dar nu in bataia pustilor noastre, din pacate. Am vazut vinat din belsug: iepuri, potirnichi si fazani (dar doar gaini) si... nici un cocos... Astia din cite auzisem fug pe picioarele lor, prin iarba, decit sa zboare. Asta e ... cautam in continuare. In final ajungem sa ne petrecem o zi frumoasa de primavara pe cocaluri. Frumos, nu am ce zice, dar nu pentru ce am plecasem sa facem.
Spre final incep sa ne iasa animalele si in bataia pusti. Colegul meu face o vinatoare perfecta cu a lui ciine la un iepure. Superb. Ciinele intra in aret... asteapta... face doua salturi si se opreste, dar deajuns ca din fata lui sa zboare ca un glont un iepure. Vinatorul, care epolase deja, nu mai ia decit linia de ochire si patru tumbe de mai mare frumusete face saracul Bugs Bunny. Imediat dupa foc ciinele isi continua alergatura si se opreste pe iepure. La comanda il aduce stapinului. Toata faza vazuta de mine din lateral... ca la TV. Impresionant.. mai ales cind o asemenea executie a ciinelui nu mai vazusem.
Mergem mai departe... si incep sa ne iasa citeva potirnichi. Dupa ce pina acum trasesem doar ca sa trag... cu adrenalina in vene, deoarece nu mai luam nici o linie de ochire, acum imi iese o potirniche in vreo 6-7m pe care pun pusca, o urmaresc luind linia de ochire, iar apoi trag. Cade si nu se mai misca. Mai facem citiva pasi (spre locul unde cazuse) si hop... inca una zboara. Si eu si colegul epolam. Eu deoarece luasem una cu 20 de secunde mai devreme astept sa traga el primul... si astept... si astept, vazind cum pasarea se indeparteaza, ea fiind pe catarea mea, dar asteptind sa traga colegul. Cind se apropia de limita de tragere (considerata de mine limita), adica vreo 20m, trag... in acelasi moment cu colegul... si acet pasaroi cade fara sa mai miste. Ne uitam unul la altul... zimbim... cine a nimerit-o? Sau am nimerit-o amindoi? Nu mai conteaza. Ne-am facut damblaua pe ziua de azi... incepe sa se intunece... ne este sete si foame... iar genunchii ne tremura.
Mai mergem putin si ne hotarim sa ne indreptam spre masina.
Acasa, am descarcat de pe GPS traseulpe care il facusem in acea zi pe jos prin araturi: 41.9 km... acum am inteles de ce eram asa distrusi... :)))
Noapte buna