Al doilea eveniment...

Duminica dimineata. Ma trezesc cu o durere cumplita de cap. Si in 30 de minute trebuia sa plecam la vinatoare. Ce naiba sa fac. Maninc ceva, dar nu prea mult, asa cum simteam nevoia in acel moment si nu beau nici cafea. Dar iau la mine un energizant si niste ciocolata, ne echipam (eu avind o fata, numai de vinatoare nu era) si coborim la masina.
Plecam spre locul de intilnire. Tot drumul tac si nu raspund la glumitele baietilor din masina. Ajungem la locul cu pricina. Adunare mare. Era prima vinatoare dintr-o grupa nou infiintata, sau mai bine spus reinfiintata. Vreo 28 de pusti si vreo 4 gonaci. Nu mai vazusem atita adunatura niciodata. Ne salutam, facem cunostinta... dar eu aveam in continuare o fata de mort.
Urcam spre munte, spre locul unde se va face prima goana, lasam gonacii, si noi urcam mai departe spre standurile de tragere. Fiinca ma simteam rau (si se vedea acest lucru) mi se da primul stand. La prima privire zic ca e ok, dar apoi realizez ghinionul. E la umbra, pe marginea unui priu din care cauza nu se auzea nimic. Bine ca aveam macar o raza de tragere destul de mare. Fiind toamna tirzie, nici frunze in copaci nu erau, trebuia sa-mi gasesc un loc sa astept sa vina goana.
Stau eu ce stau, dar dupa ce ca ma durea capul de imi plesnea, acum ma ia un frig cu toate hainele pe care le aveam pe mine, de incep sa dirdii.
Scot ciocolata si o infulec de n-am aer. stau 15 minute .... nimic. Scot energizantul si-l dau pe git (intre timp in buzunar se racise binisor). Mai stau vreo 20 de minute si observ ca durerea de cap trece, in schimb incep sa tremur. Dar nu de frig.... :)))). Eram "plin de energie". Ce naiba sa fac, ca trebuie sa stau locului. Dupa vreo ora vin si gonacii. Nu a aparut nimic.. :((( Dezamagire mare... dar era inca dimineata.
Plecam spre a doua locatie de goana. Gonacii pleaca. Noi ne raspindim pe un versant de munte cam pe 1km. Mi se da tot primul stand, dar de data asta aparuse soarele. Imi caut din priviri o locatie de unde sa am o vedere cit mai buna asupra vaii, sa fie la soare si sa pot sta pe ceva. Pretentii prea mari? Normal. Asa ca ma multumesc cu un loc mai in vale fata de poteca, in dreptul unui fag batrin si uscat. Fac curatenie pe jos, arunc toate frunzele si crengile uscate pe o zona de vreo 2mp. Ma intind pe spate si stau la plaja. Soarele imi batea pe fata, capul nu ma mai durea. Era din ce in ce mai bine. Orice animal ar fi venit i-l auzeam de la o distanta infinita prin stratul gros de frunze uscate. Asa ca imi permit sa inchid si ochii. Cred ca am si atipit.. :)))
Si astpet... si astept... si astept. Goana mi se spusese ca va fi lunga... si a fost. cel putin 2 ore am stat pina am auzit urletele gonacilor si latraturile ciinilor. Ma ridic in picioare si ma rezem de copac. Astept. Incep sa simt adrenalina, care in acest moment era si mai multa datorita energizantului si ciocolatei. Se aud impuscaturi. 1, 2, 3, 4.... 7. Din ce in ce mai aproape. Mai stau vreo 15 minute, la mine nu apare nimic. Pacat. Debusolat, iau arma pe umar si urc versantul (cam 10m) pina in poteca. Si acolo ma rezem de un copac si stau sa ii astept pe colegii care se dusesera mai departe de mine. Cind....:))) aud frunze fosnind. O fi ajuns vreun ciine pe aici? Dau pusca jos de pe umar si o tin in mina, scrutind valea. La nici 20 de metrii apare un porc imens. 200-250km. In capul meu au trecut atitea ginduri cite se spune ca iti trec atunci cind mori. O fi scoafa sau vier. Sa astept sa se mai apropie sau sa trag. Sa-i fac o poza... nu ca nu mai am baterie la telefon... sictir. Si multe asemenea ginduri. Toate au fost in 2 secunde.
Porcu se deplasa intr-un ritm de o lene totala. Reusise sa scape de gonaci, ciini si vinatori. Ce putea sa isi mai doreasca? Iau pusca, o pun la ochi, tintesc si... porcul se opreste cu fata la mine, uitindu-se la mine. Pozitie foarte proasta de tragere (parerea mea). Stau nemiscat si astept sa vad ce face. Stam vreo 10 secunde. Eu tremuram. Adrenalina. Se misca. Pozitie perfecta din lateral. Apas pe tragaci. Baga-mi-as. Siguranta era pusa. Tremurind tot. Ma ma uit la tragaci sa vad ce se intimpla (deoarece eram convins ca o dezasigurasem mai devreme). O dezasigur. Si caut porcul din priviri. Urcase mult spre mine. Nu mai aveam o buna pozitie, dar ma pregatesc, din nou.. :))). Stau dupa un copac si astept sa vad ce face. Urca vertiginos spre locul unde eram. Face scurt stinga intr-o pilc de copaci (uscati) tineri, ocoleste copacul dupa care eram si iese in pe poteca la nici 1 metru de mine. Ce sa fac? In continuare mii de intrebari imi apareau in cap. De la distanta asta nu avea nici o sansa. Mi se pare asportiv si nu ii dadeam nici o sansa. Imi trece prin cap sa-i dau un sut in fund sa-l provoc, dar sigur e mai iute ca mine, si poate ma pomenesc cu un colt cine stie pe unde. NU STIU CE SA FAC. In tot acest timp s-a deplasat vreo 5 metri pe poteca. Fug dupa el sa incerc sa-l fac sa fuga, sa poata macar sa stie ce il paste. Nimic. Ia pieptis versantul, si isi continua mersul alene prin padure. Eu tremuram. Il vedeam cum se indeparteaza. Ce or sa zica colegii? Ce o sa zica nasul? O voi lua pe coaja sigur. Sa trag si eu un cartus? Tremuram tot. Ma asez in poteca pe jos si ii astept pe ceilalt vinatori. Ii aud venind, ma ridic si ma indrept si eu spre masini. Inca tremuram. Sa spun sau nu. Acum asta era dilema mea. Nu spun nimic.
Se maninca, se aduce o scroafa frumoasa si se pleaca dupa alta care fusese ranita. Cea ranita nu se gaseste cu toate ca am avut ciini buni. Se pare ca a fost o rana superficiala.
Seara, tirziu... la berea data de vinatorul fericit, nu ma mai pot abtine si ii spun unuia cu care ma intelegeam bine si care credeam ca ma va intelege. De la el a ajuns totusi la toti. Nasimu a aflat ultimul. Nu-i venea sa creada. Concluzia grupei:
De acum unde il punem pe Dragos stam si noi... macar sa vedem si noi ceva... :))))